Spre Lespezi, pe un altfel de traseu: Culmea Podeanu

Duminică, 18 Decembrie, pornim la ora 5 din București pentru a ne întâlni cu gașca din Brașov, la ora 9, la Piscu Negru. Aveam 6 ore de soare (așa spunea Meteoblue) pentru vârful Lespezi! Traseul era stabilit: urcăm prin Șaua Podeanu și coborâm pe piciorul Lespezi, poate apucăm să mergem și pe Vf. Cornul Călțunului, în funcție de cât de bine ne mișcăm. Eram hotărâtă să dau TOT pentru asta (mai fusesem iarna pe Lespezi, dar pe fratele mai mic, nu), chiar dacă nu prea eram foarte energică în dimineața aia. Reușim să pornim în tură abia pe la 10, ceea ce se va dovedi hotărâtor pentru ascensiunea pe cele două vârfuri.

Tura propusă era următoarea: Piscu Negru – Stâna Lespezi – Șaua Podeanu – Șeuța Lespezilor – Vârful LespeziPiciorul Lespezi – Stâna Lespezi – Piscu Negru. Am reușit să ajungem până în șeuța Lespezi.

Deși se anunțau -15 grade pe creste, totuși, prin pădure și până pe prima culme, este cald. Lipsa zăpezii ne inspiră o atmosferă de toamnă. De-ar fi început de Noiembrie, nu ne-am supăra, dar e Decembrie și vrem zăpadă! Dar zăpada vom găsi abia de la 2000 m. Ajungem în 45 de minute la Stâna Lespezi, facem o scurtă pauză și apoi urmăm marcajul Cruce Roșie (ce se lasă în stânga stânei) până în Șaua Podeanu.

Trecem pârâul și ajungem în dreptul unei alte stâni, unde ne dăm seama că am înaintat cam mult și ne-am cam abătut de la marcaj. Așa că trebuie să o tăiem pieptiș printre rădăcinile brazilor, până dăm de potecă. Aflați înapoi pe potecă, avem de ales: ori o tăiem, din nou pieptiș(!), spre Culmea Podeanu, ori ne mai “odihnim” pe drumul forestier. Alegem drumul forestier, deoarece cu toții ne doream o plimbare, după urcarea epuizantă. Ajungem în șaua Podeanu după 2 ore 20 min (în total) și, aici, vedem o parte dintre culmile vestice ale Făgărașului.

Ne așteaptă o urcare urâțică…nu părea, însă aveam o diferență de nivel de 350 m, prin iarbă, ceea ce știam că va fi extenuant. Așa că facem, înainte, o pauză de masă, să ne pregătim psihic pentru ce urmează. Adică întrebări din 5 în 5 minute: “cât mai avem de urcat? la ce altitudine suntem aici? Păi, cum? adineauri ai zis că mai sunt 100 m, cum de acum sunt tot 100 m?”. Partea bună este că, după aceasta, o vreme mergem pe culme, deci nu vom mai urca. Ajungând sus, e cazul să ne punem, în sfârșit, colțarii, iar eu, parcă zburd, fiind foarte entuziasmată de priveliștea ce-o aveam în față: Vârful Dintre Strungi și cele două vârfuri Lespezi și Călțun, plus alte vârfuri la stânga (Ciortea, Scara, Budislavu, chiar și Suru se vedea). Totodată, în partea dreaptă, puteam vedea omuleți ce urcau pe traseul clasic, ba chiar i-am surprins pe câțiva cocoțați pe “bolovanul” ce, iarna, necesită o abordare tehnică. Acest “bolovan” este o stâncă ce poate fi ocolită, vara, însă iarna este extrem de riscant. Astfel că, se cațără și descațără, cel mai sigur, cu ajutorul unei corzi.

Continuăm ascensiunea până aproape de șeuța Lespezi, unde ajungem în jurul orei 15:30. Aici este necesară o trecere cu ajutorul corzii. Până reușim să facem cele necesare pentru asta, ne dăm seama că nu mai avem timp să trecem toți și să ajungem pe vârf pe lumină. Astfel că trebuie să renunțăm, știind că este cea mai bună decizie. Mă surprind pe mine cu câtă ușurință accept acest lucru. Dar știu că ne vom întoarce, iarna abia a început.

La coborâre, avem parte de “Golden Hour”. Profit și mă bucur de lumina caldă și de apusul soarelui și fac multe, multe fotografii. Știam că vom coborî la frontală, ca de obicei, deci nu mă grăbesc și mă bucur de momentele acelea. Trece și “ora de aur”, trece și “ora albastră”, așa că măresc pasul și îi prind pe ceilalți din urmă. Înapoi în șaua Podeanu ne punem frontalele și, surpriză, rozeta de la unul dintre bețele mele de trekking, pe care o pierdusem (dar nu mai știam pe unde), a fost găsită de cineva (ce noroc, nu mă așteptam să o mai găsesc!). Continuăm coborârea cea luuungă, dar plăcută. Căci cerul atât de înstelat, încât aș fi mers numai privind în sus (de nu m-ar fi durut gâtul).

Timpi: Piscul Negru – Stâna Lespezi: 45 min. Stâna Lespezi – Șaua Podeanu: 1h 35 min. Pauză 30 min. Șaua Podeanu – Culmea Podeanu: 1 h. Pauză de colțari: 15 min. Culmea Podeanu- Șeuța Lespezi: 1 h 30 min. Practic, urcarea, cu pauzele de respiro și de masă, de pus colțarii, etc, ne-a luat 5h 30 min, iar coborârea 3h 30 min, cu tot cu pauzele de fotografii. Total: 9 ore.

Leave a Comment