O noapte albă la Cabina panoramică din Piatra Poienii, Cheile Bicăjelului

Cum am ajuns să petrecem o noapte aproape albă la refugiul panoramic din Cheile Bicăjelului, munții Hășmas? Sâmbătă, 12 noiembrie, urma să urcăm la Cabana Dochia din munții Ceahlău și să rămânem o noapte acolo. Am fi avut de condus minimum 7 ore din București până la Izvorul Muntelui, de unde urma să urcăm timp de 4 ore. Din calculele noastre, rezulta că trebuia să pornim cu noaptea în cap, așa că am hotărât să plecăm de vineri și să dormim undeva în zonă. Și bine, bine, unde dormim? Păi, ce ar fi să încercăm la una dintre cabinele panoramice din zona Lacu Roșu, că tot ne doream să ajungem acolo și ocazii nu prea mai aveam în următoarele luni. Tot din calculele noastre, a rezultat că am fi ajuns la 22:00 și ar fi trebuit să urcăm 2 ore pe întuneric, la frontale. Fetele cu care porneam din București au zis toate DA, vor să dormim acolo. Nu-mi venea să cred! Chiar o vom face, oare?! Mi se părea o nebunie, din momentul în care am propus asta și până am coborât din mașină pentru a porni pe traseu, nu credeam că o vom face. Chiar și după ce ne pusesem în mișcare cu rucsacurile în spate, mă așteptăm ca una dintre noi să spună că nu se simtă în siguranță și eram pregătită să căutăm o cazare.

Atenție cum umblați pe lângă ea, să nu cumva să vă împiedicați p-acolo, deși, după părerea mea, locul este sigur, dar cine știe…În cabină, respectați câteva reguli de bun simț: nu intrați cu bocancii murdari, lăsați-i la intrare și purtați papuci înăuntru (găsiți câteva perechi acolo), nu puneți mâna pe geamuri ca rămân urme și se vede urât, măturați spațiul când plecați (e o măturică înăuntru), nu lăsați gunoaie, nici înăuntru, nici pe afară (atenție la șervețelele folosite, se văd tare urât!). La final, puteți lăsa o donație în cutia din cabină.

Traseul a durat cam 1,5 h, am trecut podul peste Cheile Bicăjelului pe întuneric! Mi-a bătut puțin inima mai tare, dar ce fain a fost! După pod, citisem că există o zonă expusă în pădure, dar nu am văzut-o decât a doua zi și-mi spuneam că suntem extrem de curajoase să fi făcut așa ceva.

După ce am ajuns, am mai stat pe afară încă vreo două ore, nu ne venea să ne culcăm încă, lumina Lunii era super puternică încât nici nu a fost nevoie de frontale. Foarte frig nu a fost, afară erau vreo 4 grade, înăuntru, probabil, ceva mai mult. Însă eu am tot avut frisoane și mi-a luat două ore să-și regleze corpul temperatura, cu toate că sacul meu are temperatura de confort de -1 grad și am avut și un cearceaf din fleece. Cu ce am greșit? Nu am pus căciula pe cap încă de la început, m-am bazat pe gluga cearceafului și a sacului de dormit. Mi-am amintit (pe propriul cap!) cum pierzi căldura pe la cap atunci când am pus mâna pe creștet și era rece. După ce am pus căciula, pe care o rătacisem pe lângă saltea, am reușit să adorm.

Dimineața am pornit super devreme, ne-am bucurat pe lumină de traseul pe care îl făcusem cu doar câteva ore în urmă.

Traseu: Podul Ungurilor – Cheile Bicăjelului- (30 min) – Podul suspendat – (30 min) – Turnul Negru – (20 min) – Piatra Poienii (Cabina panoramică) 

Alte detalii despre un traseu tip circuit, ce include și cabina panoramică, găsiți la Alexandra pe bloguldecalatorii.ro.

Leave a Comment